pălălaie definitie

2 intrări

11 definiții pentru pălălaie

PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.
PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.
PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. (De obicei la sg., cu sens colectiv) Flacără mare; vîlvătaie. Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173. Acolo – pălălaie! Trosnea acoperișul. Trosneau, pereții. Se împrăștiau scîntei. PAS, Z. III 254. Acoperișurile de stuf dintr-o dată izbucneau în lungi pălălăi spre cer. SADOVEANU, O. I 550. – Variante: palaláie (BART, E. 268, ALECSANDRI, S. 7), pălaláie (ȘEZ. II 161) s. f.
pălăláie s. f., art. pălăláia, g.-d. art. pălălắii; pl. pălălắi, art. pălălắile (-lă-i-)
pălăláie s. f., g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi
PĂLĂLÁIE s. v. vâlvătaie.
PĂLĂLÁIE ~ăi f. Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie. /cf. vâlvătaie
pălălắu adj., s.n. 1. (adj.) înalt și subțire. 2. (s.n.) prăjină groasă.
pălălaie f. flacără mare: a ta frumusețe a aprins o pălălaie AL.
pălăláĭe f., pl. ăĭ (d. pălălăĭesc). Flacără mare, bobotaĭe, vîlvătaĭe (cum fac paĭele). Fig. Mare cantitate: pălălaĭe de galbenĭ (Neam. Rom. Pop. 6, 724). – În nord palalaĭe. Și părpălaĭe (după părpălesc) în Cov. (Doĭna, 1, 15).
PĂLĂLAIE s. flăcăraie, pară, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (Imensă ~ a unui incendiu.)

pălălaie dex

Intrare: pălălaie
pălălaie substantiv feminin
Intrare: pălălău
pălălău