păinjeni definitie

2 intrări

52 definiții pentru păinjeni

PAIÁJEN s. m. v. păianjen.
PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.
PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.
PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.
PAIÁJEN s. m. v. păianjen.
PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.
PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.
PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.
ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
PAIÁJÉN s. m. v. păianjen.
PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.
PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.
PĂIAJÉN s. m. v. păianjen.
PĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.
PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.
păiánjen s. m., pl. păiánjeni
păienjení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 să păienjeneáscă
păiánjen s. m., pl. păiánjeni
păienjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjeneáscă
PĂIÁNJEN s. (ZOOL.) 1. paing. 2. păianjenul făinii v. cleștar.
PĂIÁNJEN s. v. chica-voinicului, prăștină.
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
PĂIÁNJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mică, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzește fire lungi (împletite în plase foarte subțiri) pentru prinderea insectelor. 2) Pânză țesută de acest animal. 3) Unealtă înzestrată cu o plasă, cu care se scot piesele mici căzute într-o sondă petrolieră. 4) fam. Fiecare dintre colțurile de sus ale porții de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]onțina
A SE PĂIENJENÍ pers. 3 se ~éște v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].
păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].
păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.
paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.
painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
păĭájen, păĭánjen, V. paing.
PĂIANJEN s. (ZOOL.) paing.
păianjen s. v. CHICA-VOINICULUI. PRĂȘTINĂ.
PĂIENJENI vb. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)
păiánjen s. m. ◊ „În domeniul spionajului, operativii de la contrainformații sunt deseori numiți «păianjeni» din cauza plaselor pe care le țes.” ◊ „22” 13/94 p. 8 (DEX – alte sensuri)
a face pânze de păianjen expr. (glum.d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.
unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.

păinjeni dex

Intrare: păianjen
păinjin
paiajen
păiajen
păianjen substantiv masculin
paingăn
păinjen
painjen
Intrare: păienjeni
păinjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
paingini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
păienjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
painjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
păinjini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a