păier definitie

10 definiții pentru păier

PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.
PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.
PĂIÉR, păiere, s. n. (Regional) Saltea umplută cu paie sau cu fîn; mindir. Peste scînduri se întinde păierul sau mindiru) de paie. PAMFILE, I. C. 405. (Cu pronunțare regională) în leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313.
păiér1 (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéri
păiér2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiére
păiér (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéri
păiér (saltea) s. n., pl. păiére
PĂIER s. v. mindir.
păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.
păier s. v. MINDIR.

păier dex

Intrare: păier (pl. -i)
păier pl. -i substantiv masculin
Intrare: păier (saltea; -e)
păier saltea; -e substantiv neutru