păgubitor definitie

9 definiții pentru păgubitor

PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. – Păgubi + suf. -tor.
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. – Păgubi + suf. -tor.
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă pagubă; stricător, dăunător. Șincai arată cît de păgubitoare este situația creată de nobilimea maghiară prin desconsiderarea altor neamuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/3. Ființă netrebnică fi păgubitoare omenirii... dă-mi paloșul ce mi-ai furat. ISPIRESCU, L. 227. Gîndești că-s așa de prost, să fac o asemene neguțitorie păgubitoare? NEGRUZZI, S. I 302.
păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. și pl. păgubitoáre
păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. și pl. păgubitoáre
PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
PĂGUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuiește pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
păgubitor a. care aduce pagubă.
PĂGUBITOR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~.) 2. dăunător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)

păgubitor dex

Intrare: păgubitor
păgubitor adjectiv