păgânie definitie

8 definiții pentru păgânie

PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism. 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
PĂGÎNÍE s. f. 1. (Învechit) Păgînism. Spun că-n vremea păgîniei ar fi fost un împărat De carele toți creștinii se plîngeau neîncetat. PANN, P. V. II 36. 2. Faptă de păgîn, nelegiuire, fărădelege.
păgâníe (înv.) s. f., art. păgânía, g.-d. art. păgâníei; (păcate) pl. păgâníi, art. păgâníile
păgâníe s. f., art. păgânía, g.-d. art. păgâníei; (păcate) pl. păgâníi, art. păgâníile
PĂGÂNÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie.
PĂGÂNÍE ~i f. 1) Caracter păgân. 2) Faptă de om păgân. [G.-D. păgâniei] /păgân + suf. ~ie
păgînie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOȘIE.

păgânie dex

Intrare: păgânie
păgânie substantiv feminin