păgânesc definitie

2 intrări

23 definiții pentru păgânesc

PĂGÂNÉSC, -EÁSCĂ, păgânești, adj. Care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; p. restr. turcesc. – Păgân + suf. -esc.
PĂGÂNÍ, păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.
PĂGÂNÉSC, -EÁSCĂ, păgânești, adj. Care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; p. restr. turcesc. – Păgân + suf. -esc.
PĂGÂNÍ, păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.
PĂGÎNÉSC, -EÁSCĂ, păgînești, adj. (Rar) De păgîn, al păgînilor. Sînt multe sute de ani de cînd vulturul și zimbrul romînilor n-au călcat în țara păgînească. GANE, N. II 101. Spune la cărțile păgînești că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău. ISPIRESCU, U. 11. Burcel în șanț moare zdrobind O tidvă păgînească. ALECSANDRI, P. A. 208. ◊ Fig. Hirtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din cîte se-mpart gratis, în fine o neordine intr-adevăr păgînească. EMINESCU, N. 38.
PĂGÎNÍ, păgînesc, vb. IV. Tranz. A face să devină păgîn, a converti la păgînism. Vine să ne răpească pămîntul, femeile și copiii noștri, ca să-i turcească și să-i păgînească. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Refl. A se face păgîn, a deveni păgîn. Scoală, doamne, nu dormi, Că de cînd ai adormit... Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgînit. PAMFILE, A. R. 12.
păgânésc adj. m., f. păgâneáscă; pl. m. și f. păgânéști
păgâní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 să păgâneáscă
păgânésc adj. m., f. păgâneáscă; pl. m. și f. păgânéști
păgâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgâneáscă
PĂGÂNÉSC adj. v. păgân.
PĂGÂNÉSC adj. v. turc, turcesc.
PĂGÂNÍ vb. v. turci.
PĂGÂNÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru păgâni; de păgân. /păgân + suf. ~esc
A PĂGÂNÍ ~ésc tranz. A face să se păgânească. /Din păgân
A SE PĂGÂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân
păgânesc a. 1. de păgân: obiceiuri păgânești; 2. fig. crud, barbar.
păgî́n, -ă s. (lat. pagânus, sătean, nemilitar, civil; it. pagano, fr. payen, païen, pf. pagão. Milites Christi eraŭ „ostașiĭ luĭ Hristos, creștiniĭ”, ĭar ceĭlalțĭ eraŭ păgîni, necredincĭoșĭ. V. peizaj și pogan). Infidel, necredincĭos, adorator de dumnezeŭ fals orĭ de idolĭ: un păgîn. Fig. Nelegĭuit, fără religiune, răŭ la suflet. – Ca adj. se zice numaĭ păgînesc, ca creștinesc, românesc. Decĭ templu păgînesc, nu păgân.
1) păgînésc, -eáscă adj. (d. păgîn). De păgîn, al păgînilor: oaste, credință, carte păgînească. Fig. Crud, barbar: purtare păgînească.
2) păgînésc v. tr. (d. păgîn. V. pîngăresc). Prefac în păgîn. V. refl. Devin păgîn.
PĂGÎNESC adj. (BIS.) păgîn. (Credințe ~.)
păgînesc adj. v. TURC. TURCESC.
păgîni vb. v. TURCI.

păgânesc dex

Intrare: păgânesc
păgânesc adjectiv
Intrare: păgâni
păgâni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a