păgânătate definitie

12 definiții pentru păgânătate

PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.
PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.
PĂGÎNĂTÁTE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mină. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. în vremea păginătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.
păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătắții
păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătății; pl. păgânătăți
PĂGÂNĂTÁTE s. păgânime.
PĂGÂNĂTÁTE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie, turcime.
PĂGÂNĂTÁTE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. ~ătate
păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. [Lat. PAGANITATEM].
păgînătáte f. (d. păgîn saŭ lat. pagánitas, -átis). Calitatea de păgîn, păgînizm. Păgînime. Fig. Barbarie: ce păgînătate!
PĂGÎNĂTATE s. păgînime.
păgînătate s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOȘIE. TURCIME.

păgânătate dex

Intrare: păgânătate
păgânătate