PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. – Pădure + suf. -os.

PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. – Pădure + suf. -os.

PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre un teren) Acoperit cu păduri. Departe, se ridică in cer munții albaștri și veșnici; dincoace, o umbră deasă supt coastele păduroase. SADOVEANU, M. 118. Dunărea, leneșă, își lunecă domol undele, încovoindu-se printre ostroavele pustii și păduroase. BART, S. M. 72. Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 286.

pădurós adj. m., pl. păduróși; f. păduroásă, pl. păduroáse

pădurós adj. m., pl. păduróși; f. sg. paduroásă, pl. păduroáse

PĂDURÓS adj. v. împădurit.

PĂDURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre terenuri) Care are (multe) păduri; cu (multe) păduri. /pădure + suf. ~os

păduros a. plin de păduri: munți păduroși BĂLC.

pădurós, -oásă adj. (d. pădure). Acoperit de pădurĭ: țară păduroasă. – Și păduratic (ca boĭeros, -ratic).

PĂDUROS adj. (SILV.) împădurit, (rar) pădurat, păduratic, pădureț, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)