pădurice definitie

9 definiții pentru pădurice

PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui pădure; păduriță. – Pădure + suf. -ice.
PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui pădure; păduriță. – Pădure + suf. -ice.
PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Pădure de mică întindere, cu copaci puțini sau tineri. O pădurice plină de muguri tineri se revărsa pe laturile drumului și suia și ea, cu drumul, la deal. SADOVEANU, O. IV 384. Moș Șărban, simțind că boii îs cam osteniți, hotărî să se oprească o noapte întreagă în colțul unei pădurici. BUJOR, S. 136. Pădurice, deasă ești, Mindra mea, departe ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128. ◊ Fig. A intrat în atelierul cu mese lungi pe cîteva rînduri și cu mașini pe margini, cu o pădurice de capete de femei și băieți. PAS, Z. I 292.
păduríce s. f., g.-d. art. pădurícii; pl. păduríci
păduríce s. f., g.-d. art. pădurícii; pl. păduríci
PĂDURÍCE s. (SILV.) (pop.) păduriță, (reg.) mărunțuș. (O ~ de ulmi.)
pădurice f. pădure cu arbori mici.
păduríce f. (d. pădure). Pădure mică (de mică întindere). V. vlăstăriș.
PĂDURICE s. (SILV.) (pop.) păduriță, (reg.) mărunțuș. (O ~ de ulmi.)

pădurice dex

Intrare: pădurice
pădurice substantiv feminin