pădurean definitie

12 definiții pentru pădurean

PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.
PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.
PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj. 1. De pădure, de la pădure, care se găsește în pădure. Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. 2. Care trăiește în pădure. Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107.
PĂDUREÁNA s. f. art. (În credințele populare) Mama-pădurii. Nu cumva să vie pădureana și să-l schimbe [copilul] cu al ei. MARIAN, NA. 129.
pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; adj. f., s. f. pădureánă, pl. păduréne
pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; f. sg. pădureánă, pl. păduréne
PĂDUREÁN s. (reg.) codrean.
PĂDUREÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. /pădure + suf. ~ean
pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.
pădureán, -că s., pl. enĭ, ence (d. pădure). Locuitor al păduriĭ.
PĂDUREAN s. (reg.) codrean.
pădurean, pădureni s. m. (intl.) persoană naivă, ușor de înșelat, provenită din mediul rural

pădurean dex

Intrare: pădurean (adj.)
pădurean adjectiv
Intrare: pădurean (s.m.)
pădurean substantiv masculin