PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic.

PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic.

PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -e, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure, de pădure; sălbatic. Sînt flori de măgură, flori păduratice. BOLINTINEANU, O. 115. 2. Acoperit cu păduri, păduros. Peste cîmpii păduratici... Fug de panică coprinși. MACEDOSNKI, O. I 106. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic In peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. Munții din ținutul Dornei erau mai păduratici și mai puțin locuiți de oameni. MARIAN, T. 289.

pădurátic adj. m., pl. pădurátici; f. pădurátică, pl. pădurátice

pădurátic adj. m., pl. pădurátici; f. sg. pădurátică, pl. pădurátice

PĂDURÁTIC adj. v. împădurit, păduros, sălbatic.

PĂDURÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care trăiește în pădure; de pădure. 2) (despre terenuri) Care este acoperit cu păduri; împădurit. /pădure + suf. ~atic

păduratic a. 1. de pădure: umbre păduratice BOL.: 2. acoperit cu arbori: pe un munte păduratic AL.

pădurátic, V. păduros.

pădurós, -oásă adj. (d. pădure). Acoperit de pădurĭ: țară păduroasă. – Și păduratic (ca boĭeros, -ratic).

păduratic adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC.