pădurar definitie

10 definiții pentru pădurar

PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.
PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.
PĂDURÁR, pădurari, s. m. Păzitor de pădure; gornic. Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. PETRESCU, S. 143. Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.
pădurár s. m., pl. pădurári
pădurár s. m., pl. pădurári
PĂDURÁR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)
PĂDURÁR ~i m. Lucrător care se ocupă cu îngrijirea unei păduri. /pădure + suf. ~ar
pădurar m. păzitor de pădure.
pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.
PĂDURAR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)

pădurar dex

Intrare: pădurar
pădurar substantiv masculin