pădurărit definitie

11 definiții pentru pădurărit

PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.
PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit.
PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația celui care își cîștigă existența din paza pădurilor sau din munca de tăiere a pădurilor. 2. (Învechit, în orînduirea feudală) Impozit plătit de proprietarii de pădure.
pădurărít s. n.
pădurărít s. n.
PĂDURĂRÍT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)
PĂDURĂRÍT s. v. silvicultură.
PĂDURĂRÍT n. 1) Cultivare a pădurilor. 2) Ocupație a pădurarului. 3) ist. Dare pentru păduri. /pădure + suf. ~ărit
pădurărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir plătit de cel ce exploata o pădure.
PĂDURĂRIT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.)
pădurărit s. v. SILVICULTURĂ.

pădurărit dex

Intrare: pădurărit
pădurărit substantiv neutru