pădurărie definitie

12 definiții pentru pădurărie

PĂDURĂRÍE1 s. f. Ocupația pădurarului; pădurărit (1). – Pădurar + suf. -ie.
PĂDURĂRÍE2 s. f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie.
PĂDURĂRÍE1 s. f. Ocupația pădurarului; pădurărit (1). – Pădurar + suf. -ie.
PĂDURĂRÍE2 s. f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie.
PĂDURĂRÍE, pădurării, s. f. 1. Slujba pădurarului. (Neobișnuit) Locuința pădurarului; canton. Vine cu alți vînători într-o toamnă... să bată niște pripoare cu mistreți, chiar în preajma pădurăriei unde trăiam eu. SADOVEANU, N. E. 70. 2. (Învechit) Știința îngrijirii și exploatării pădurilor; silvicultură.
pădurăríe (înv.) s. f., art. pădurăría, g.-d. pădurăríi, art. pădurăríei
pădurăríe (ocupația pădurarului, silvicultură) s. f., art. pădurăría, g.-d. pădurăríi, art. pădurăríei
PĂDURĂRÍE s. pădurărit. (Se ocupă cu ~.)
PĂDURĂRÍE s. v. codru, pădure, silvicultură.
pădurăríe f. Vĭața de pădurar. Silvicultură.
PĂDURĂRIE s. pădurărit. (Se ocupă cu ~.)
pădurărie s. v. CODRU. PĂDURE. SILVICULTURĂ.

pădurărie dex

Intrare: pădurărie
pădurărie substantiv feminin