păduchea definitie

12 definiții pentru păduchea

PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp sau de pe haine; a (se) despăduchea. [Var.: păduchí vb. IV] – Din păduche.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp sau de pe haine; a (se) despăduchea. [Var.: păduchí vb. IV] – Din păduche.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Refl. (Rar) A-și cerceta părul sau hainele pentru a vedea dacă nu au păduchi, a îndepărta păduchii. V. despăduchea. N-a mers mult de aice și a dat peste două babe păduchindu-se pe prispă afară la soare. SBIERA, P. 290. – Variantă: păduchí, păduchesc (CAMILAR, N. I 385), vb. IV.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
păducheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 păducheáză, 1 pl. păduchém; conj. prez. 3 să păduchéze; ger. păduchínd
păducheá vb., ind. prez. 1 sg. păduchéz, 3 sg. păduchează, 1 pl. păduchém; conj. prez. 3 sg. și pl. păduchéze; ger. păduchínd
PĂDUCHEÁ vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica.
A PĂDUCHEÁ ~éz tranz. (capul, corpul, hainele) A curăța de păduchi. /Din păduche
pădúchĭ și -chéz, a -cheá saŭ a -chĭá v. tr. (lat. pedéculo, -áre. – Eŭ păduchĭ, tu păduchĭ, el păduche; să păduche). Caut să văd dacă n’are păduchĭ, curăț de păduchĭ, deparazitez.
PĂDUCHEA vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica.

păduchea dex

Intrare: păduchea
păduchea verb grupa I conjugarea a II-a
păduchi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a