păduche definitie

45 definiții pentru păduche

PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp sau de pe haine; a (se) despăduchea. [Var.: păduchí vb. IV] – Din păduche.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp sau de pe haine; a (se) despăduchea. [Var.: păduchí vb. IV] – Din păduche.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul neîngrijit al oamenilor și al unor animale (Pediculus). Ia uită-te cum îi umblă păduchii în cap! PREDA, Î. 16. Toți soldații erau plini de păduchi, căci stăteau în gropi de peste două săptămîni. CAMILAR, N. I 385. Îi aplecă... capul pe genuche, Stai să văz, zicîndu-i, ai vreun păduche? PANN, P. V. I 58. ♦ Fig. Persoană care nu muncește, care trăiește pe spinarea altuia; parazit. 2. Insectă parazită care trăiește pe ramuri, lujeri sau pe frunze din al căror suc se hrănește (Aphis); purice-de-plante. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță.
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Refl. (Rar) A-și cerceta părul sau hainele pentru a vedea dacă nu au păduchi, a îndepărta păduchii. V. despăduchea. N-a mers mult de aice și a dat peste două babe păduchindu-se pe prispă afară la soare. SBIERA, P. 290. – Variantă: păduchí, păduchesc (CAMILAR, N. I 385), vb. IV.
PĂDUCHÍ vb. IV v. păduchea.
!cólțul-bábei/cólții-bábei (plantă) s. m. art.
pădúche s. m., pl. pădúchi, art. pădúchii
!pădúche-de-lémn (insectă) s. m., pl. pădúchi-de-lémn
păducheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 păducheáză, 1 pl. păduchém; conj. prez. 3 să păduchéze; ger. păduchínd
!pădúchele-cálului (insectă) s. m. art.
cólțul-babei / colții-babei (bot.) s. m.
pădúche s. m., pl. pădúchi
pădúche-de-lémn s. m.
păducheá vb., ind. prez. 1 sg. păduchéz, 3 sg. păduchează, 1 pl. păduchém; conj. prez. 3 sg. și pl. păduchéze; ger. păduchínd
pădúchele-cálului s. m.
PĂDÚCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mișcoce, (prin Ban. și Transilv.) mișcoi, (prin Transilv.) mișcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreț. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hâră 4. păduche-de-lemn v. ploșniță; păduche-de-pene-și-de-păr (Mallophaga) = păduche-malofag; păduche-malofag v. păduche-de-pene-și-de-păr; păduchi-țestoși (Coccinea) = coccide (pl.).
PĂDÚCHE s. v. căpușă.
PĂDUCHE-DE-CÁL s. v. coropișniță.
PĂDUCHE-DE-PERÉTE s. v. păduche-de-lemn, ploșniță.
PĂDUCHEÁ vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica.
PĂDUCHELE-CÁLULUI s. v. colțul-babei.
PĂDUCHELE-ELEFÁNTULUI s. v. colțul-babei.
PĂDUCHII-PÓPII s. pl. v. spânz.
pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus. – Cf. păducel.
PĂDÚCHE ~i m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, care trăiește, de obicei, pe corpul omului și al altor ființe. 2) Insectă parazită de diferite mărimi, care atacă unele plante sugându-le seva. ◊ ~-de-lemn insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; ploșniță. /<lat. peduculus
A PĂDUCHEÁ ~éz tranz. (capul, corpul, hainele) A curăța de păduchi. /Din păduche
păduche m. 1. insectă parazită cu gura transformată în tub propriu de a suge, se încuibează în părul capului (Pediculus capitis); 2. păduche-de-lemn, insectă lătăreață și urît mirositoare, numită încă ploșniță și stelniță: ea sta ascunsă prin crăpăturile scândurilor și ale paturilor, de unde iese noaptea după hrana-i, sugând sângele oamenilor (Acanthia lectularia); 3. Bot. păduchele elefantului (calului), păducherniță. [Lat. PEDUCULUS = PEDICULUS].
*pădúche m. (lat. pêdŭcilus îld. pêdĭcŭlus, dim. d. pêdis, păduche; it. pidocchio, fr. pou, vfr. pouil, peouil, sp. piojo, pg. piolho). Un fel de insect emipter care trăĭește pe corpul omuluĭ (maĭ ales în cap) și animalelor, (pediculus cápitis). Păduche de lemn (Vest), ploșniță, stelniță. Păduchele caluluĭ (saŭ elefantuluĭ), o plantă numită și păducherniță și colțu babeĭ.
pădúchĭ și -chéz, a -cheá saŭ a -chĭá v. tr. (lat. pedéculo, -áre. – Eŭ păduchĭ, tu păduchĭ, el păduche; să păduche). Caut să văd dacă n’are păduchĭ, curăț de păduchĭ, deparazitez.
păduche s. v. CĂPUȘĂ.
PĂDUCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mișcoce, (prin Ban. și Transilv.) mișcoi, (prin Transilv.) mișcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreț. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hîră. 4. păduche-de-lemn (Cimex lectularius) = ploșniță, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete.
păduche-de-cal s. v. COROPIȘNIȚĂ.
păduche-de-perete s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOȘNIȚĂ.
PĂDUCHEA vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica.
păduchele-calului s. v. COLȚUL-BABEI.
păduchele-elefantului s. v. COLȚUL-BABEI.
păduchii-popii s. pl. v. SPÎNZ.
PĂDÚCHE (lat. peduculus) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de insecte parazite hematofage care trăiesc pe om și pe animale sau plante. ◊ P. corp = insectă de c. 3 mm, alb-cenușie hematofagă parazită pe corpul omului (Pediculus corporis hominis); transmite tifosul exantematic și febra recurentă. ◊ P. de cap = insectă de c. 2 mm cenușie, parazită mai ales pe cap (Pediculus capitis). Transmite aceleași boli ca p. de corp. ◊ P. lat = insectă de c. 1,5 mm, de culoare galbenă sau albicioasă, parazită în regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară (Phthyrius pubis). 2. P. de plante v. afide. 3. P. de pene și de păr = malofag. 4. P. de lemn = ploșniță (1). 5. Păduchi țestoși = subordin de insecte homoptere (ex. p. de San José, p. țestos al prunului etc.), parazite sedentare pe plante, dăunătoare, caracterizate prin dezvoltarea unui înveliș protector constituit din producții tegumentare (ceară și lac) sau din chitină (Coccinea); coccide.
deșertul păduchilor expr. (glum.) chelie.
PĂDUCHE chiriaș, jovaliu, mătreață cu mațe, nichitar.
păduche, păduchi s. m. (peior.) 1. om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. persoană măruntă / neînsemnată.

păduche dex

Intrare: păduche
păduche substantiv masculin
Intrare: păduchea
păduchea verb grupa I conjugarea a II-a
păduchi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: păduche-de-lemn
păduche-de-lemn substantiv masculin
Intrare: colțul-babei
colțul-babei substantiv masculin articulat (numai) singular
păduchele-calului substantiv masculin articulat (numai) singular