păcurări definitie

9 definiții pentru păcurări

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
păcurărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 să păcurăreáscă
păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurăreáscă
PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.
A PĂCURĂRÍ ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar
păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.
păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).
păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

păcurări dex

Intrare: păcurări
păcurări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a