păcurăresc definitie

17 definiții pentru păcurăresc

PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.
PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.
PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurărești, adj. De păcurar1; ciobănesc, păstoresc. Colibă păcurărească. ▭ Dragostea păcurărească [titlu]. COȘBUC, P. II 165.
păcurărésc (înv., reg.) adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. și f. păcurăréști
păcurărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 să păcurăreáscă
păcurărésc adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. și f. păcurăréști
păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurăreáscă
PĂCURĂRÉSC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.
PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.
PĂCURĂRÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. ~ar
A PĂCURĂRÍ ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar
păcurăresc adj. v. CIOBĂNESC. PASTORAL. PĂSTORESC.
păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.
păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).
păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

păcurăresc dex

Intrare: păcurăresc
păcurăresc adjectiv
Intrare: păcurări
păcurări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a