păcuină definitie

11 definiții pentru păcuină

PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina.
PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina.
PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Regional) Oaie. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd etnii cum s-aruncă Peste rîu, cînd păcuini Înfricate de vrun tropot Fac să sune glas de clopot. COȘBUC, P. II 167.
păcuínă (reg.) s. f., g.-d. art. păcuínii; pl. păcuíni
păcuína s. f., g.-d. art. păcuínii; pl. păcuíni
PĂCUÍNĂ s. v. oaie, strămior.
păcuínă (păcuíni), s. f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Pușcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 și REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. și Maram.
păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă.
păcuínă f., pl. e și ĭ (lat. pecuina, d. pecuinus, de vită). Nord. Oaĭe, maĭ ales care dă lapte. (Sin. cu mînzare).
păcui s. v. OAIE. STRĂMIOR.
păcuínă, s.f. – v. pecuină („oaie cu lapte”).

păcuină dex

Intrare: păcuină
păcuină substantiv feminin