păcătoșenie definitie

9 definiții pentru păcătoșenie

PĂCĂTOȘÉNIE, păcătoșenii, s. f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie.
PĂCĂTOȘÉNIE, păcătoșenii, s. f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie.
PĂCĂTOȘÉNIE, păcătoșenii, s. f. (Rar) Faptul de a fi păcătos (2); ticăloșie, nemernicie; mizerie. Pricina de frunte a curentului decepționist în literatura noastră este păcătoșenia civilizației burgheze, introdusă la noi după 1848. GHEREA, ST. CR. I 82.
păcătoșénie (-ni-e) s. f., art. păcătoșénia (-ni-a), g.-d. art. păcătoșéniei; pl. păcătoșénii, art. păcătoșéniile (-ni-i-)
păcătoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. păcătoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. păcătoșéniei; pl. păcătoșénii, art. păcătoșéniile (sil. -ni-i-)
PĂCĂTOȘÉNIE s. păcătoșie, (înv.) păcătuință.
PĂCĂTOȘÉNIE ~i f. fam. 1) Caracter păcătos. 2) Lucru sau ființă păcătoasă. /păcătos + suf. ~enie
păcătoșíe f. (d. păcătos). Starea omuluĭ saŭ lucruluĭ păcătos: păcătoșia unuĭ ziar. – Și -oșénie.
PĂCĂTOȘENIE s. păcătoșie, (înv.) păcătuință.

păcătoșenie dex

Intrare: păcătoșenie
păcătoșenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e