păcănitură definitie

6 definiții pentru păcănitură

PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
PĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
PĂCĂNITU s. păcăneală, păcănire, păcănit, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ de mitralieră.)

păcănitură dex

Intrare: păcănitură
păcănitură substantiv feminin