Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru păcălitor
PĂCĂLITÓR, -OÁRE, păcălitori, -oare, adj. Care păcălește. – Păcăli + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
PĂCĂLITÓR, -OÁRE, păcălitori, -oare, adj. Care păcălește. – Păcăli + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
PĂCĂLITÓR, -OÁRE, păcălitori, -oare, adj. (Rar) Care păcălește, de păcăleală. Ii luau vorba din gură și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri, care mai de cart păcălitoare. ISPIRESCU, L. 36.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
păcălitór adj. m., pl. păcălitóri; f. sg. și pl. păcălitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
păcălitór adj. m., pl. păcălitóri; f. sg. și pl. păcălitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
PĂCĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care păcălește. /a păcăli + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
păcălitor a. care păcălește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Păcălitor dex online | sinonim
Păcălitor definitie
Intrare: păcălitor
păcălitor adjectiv
