păștiță definitie

13 definiții pentru păștiță

PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.
PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.
PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor cu rizomul orizontal, cu tulpina avînd una sau mai cu seamă două flori galbene-aurii; crește prin păduri și tufișuri (Anemone ranunculoides).
păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe
păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe
PĂȘTÍȚĂ s. v. floarea-paștelui.
PĂȘTÍȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușă, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-paștelui.
PĂȘTÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguiețe și flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care crește prin locuri umbroase. /Paști + suf. ~iță
păștíță, păștíțe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paștilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.
păștiță f. Bot. floarea Paștilor (Anemone nemorosa).
păștíță f., pl. e (d. Paște). O plantă ranunculacee (anemóne [nemorósa și ranunculoídes]).
păștiță s. v. FLOAREA-PAȘTELUI.
PĂȘTIȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușă, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui.

păștiță dex

Intrare: păștiță
păștiță substantiv feminin