pârăiaș definitie

16 definiții pentru pârăiaș

PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÂRĂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÂRÂIÁȘ, pârâiașe, s. n. Diminutiv al lui pârâu; pârâuț. [Pr.: -râ-iaș. – Var.: pârăiáș, pârăuáș, pârâuáș s. n.] – Pârâu + suf. -aș.
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÂRĂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÂRÂIÁȘ, pârâiașe, s. n. Diminutiv al lui pârâu; pârâuț. [Pr.: -râ-iaș. – Var.: pârăiáș, pârăuáș, pârâuáș s. n.] – Pârâu + suf. -aș.
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.
PÎRĂIÁȘ, pîrăiașe, s. n. (Și în forma pîrîiaș) Diminutiv al lui pîrău. O luă la goană spre pîrîiaș, unde își vîrî capul de cîteva ori în unda lui rece. CAMIL PETRESCU O. II 212. (Fig.) Pe fața-i pămîntie, unsuroasă, nădușea- la-și deschidea către bărbie pîrîiașe întortocheate. GALAN, I 62. – Variantă: pîrîiaș s. n.
PÎRĂUÁȘ, pîrăuașe, s. n. (Și în forma pîrîuaș) Pîrăiaș. Un pîrîuaș curge risipit, tăcut, printre bolovanii arși de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Începuse a înnopta, cînd am ajuns într-o înfundătură de munți, unde se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaș. CREANGĂ, A. 31. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57. ◊ Fig. Un pîrăuaș îngust de sînge se strecura pe sub tunică și picura pe coastele murgului. SADOVEANU, O. I 32. – Variantă: pîrîuaș s. n.
PÎRÎIÁȘ s. n. v. pîrăiaș.
PÎRÎUÁȘ s. n. v. pîrăuaș.
pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe
pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe
PÂRÂIÁȘ s. pârâuț.
PÎRÎIAȘ s. pîrîuț.

pârăiaș dex

Intrare: pârâiaș
pârăiaș
pârâiaș substantiv neutru
pârăuaș
pârâuaș