pârâitoare definitie

20 definiții pentru pârâitoare

PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.
PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, în timpul zborului, produce un fel de pârâituri (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoáre s. f.] – Pârâi + suf. -toare.
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.
PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, în timpul zborului, produce un fel de pârâituri (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoáre s. f.] – Pârâi + suf. -toare.
PÎRĂITOÁRE s. f. v. pîrîitoare.
PÎRÎITOÁRE, pîriitori, s. f. 1. Mecanism de diferite forme și construcții care, pus în mișcare, produce pîrîituri, zgomote stridente. Urechile se învață a răsuna ca o pîrîitoare. ODOBESCU, S. I 376. ♦ Hîrtie legată cu o sfoară de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului, la înălțarea căruia produce un pîrîit puternic; zbîrnîitoare. (în forma părăitoare) Făcea niște părăitori de gîndeai că bate toba în cer, așa urla de tare zmeul nostru. GHICA, S. 301. 2. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, cînd zboară, produce un fel de pîrîituri (Psophus strididus). Numele de pîrîitoare al acestui fel de lăcustă îi vine de acolo pentru că ea... cînd zboară pîrîiește. MARIAN, INS. 516. – Variante: părăitoáre, pîrăitoáre s. f.
pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri
pârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. pârâitóri; f. sg. și pl. pârâitoáre
pârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri
pârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. pârâitóri; f. sg. și pl. pârâitoáre
PÂRÂITOÁRE s. v. morișcă.
PÂRÂITOÁRE s. v. vâjâitoare, zbârnâitoare.
PÂRÂITOÁRE ~óri f. 1) Jucărie prevăzută cu niște aripioare de lemn, care, la bătaia vântului, produc pârâituri. 2) Bucată de hârtie, prinsă de capetele de sus ale spetezelor zmeului; vâjâitoare. 3) Specie de lăcustă care produce în timpul zborului un fel de pârâituri. [G.-D. pârâitorii; Sil. -râ-i-] /a pârâi + suf. ~toare
pârăitoare f. sbârnăitoare.
cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c’o singură mîna agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.
pîrîitoáre f., pl. orĭ. Jucărie care pîrîĭe. V. cîrîitoare și plesnitoare.
plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica] elatérium).
PÎRÎITOARE s. morișcă, scîrțîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru speriat păsările.)
pîrîitoare s. v. VÎJÎITOARE. ZBÎRNÎITOARE.
pârâitoare, pârâitori s. f. motoretă

pârâitoare dex

Intrare: pârâitor
pârâitor adjectiv
  • silabisire: -râ-i-
Intrare: pârâitoare
pârăitoare
pârâitoare substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-