pârpăriță definitie

13 definiții pentru pârpăriță

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe
pârpăriță s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe
PÂRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gânjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)
PÂRPĂRIȚĂ s. v. hădărag, teică, titirez.
pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.
părpăriță f. bucată de fier în care se prinde capătul fusului la o roată de moară. [Slav. PRŬPRIȚA].
pî́rpăriță și -liță f., pl. e (vsl. prŭprica, vîrtej). Vest. Feru care cuprinde capătu fusuluĭ și care învîrtește peatra mobilă a moriĭ. – Și pérpeliță.
PÎRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gînjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)
pîrpăriță s. v. HĂDĂRAG. TEICĂ. TITIREZ.
pârpăríță, pârpărițe, s.f. – (reg.) 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria, 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR, 1956: 170). – Din sl. prŭprica „vârtej” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), ucr. perepelyca (DEX).
pârpăríță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).

pârpăriță dex

Intrare: pârpăriță
pârpăriță substantiv feminin
Intrare: pârpăriță
pârpăriță