Dicționare ale limbii române

24 definiții pentru pârpăli

PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.
PERPELÍ vb. IV v. pârpăli.
PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.
PERPELÍ vb. IV v. pârpăli.
PERPELÍ, perpelesc, vb. IV. 1. Tranz. A pîrpăli (1). Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. F. 515. ◊ Fig. În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. ◊ (Rar) A prăji în cratiță. (Refl.) Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale, a tortura. Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. 3. Refl. (Despre persoane) A se zbate, a se zvîrcoli; a se frămînta. Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. ◊ Fig. I-a aprins la căpătii o lumînare a cărei flacără se perpelea intre ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201.
PÎRPĂLÍ, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-șipîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîlí, părpălí (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.
pârpăli (a ~)/perpeli2 (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit
perpelí2 v. pârpălí
!perpelí1 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpeléște, imperf. 3 sg. se perpeleá; conj. prez. 3 să se perpeleáscă
pârpălí/perpelí vb. (a frige, a pârli, a se încălzi), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălésc/perpelésc, imperf. 3 sg. pârpăleá/perpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârpăleáscă/perpeleáscă; part. pârpălít/perpelít
perpelí (a frige) v. pârpăli
perpelí (a se agita) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perpelésc, imperf. 3 sg. perpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. perpeleáscă
PÂRPĂLÍ vb. (reg.) a (se) cârcăli. (A ~ un aliment.)
PÂRPĂLÍ vb. v. pârli.
PERPELÍ vb. 1. v. foi. 2. v. zvârcoli.
perpelí (perpelésc, perpelít), vb.1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac.
A PÂRPĂLÍ ~ésc tranz. (carne sau alte alimente) 1) A frige puțin pe jăratic, la frigare sau la para focului. 2) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pripi. [Var. a perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti
A SE PÂRPĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se întoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferințe fizice sau sufletești; a se zvârcoli. 3) fig. A nu-și găsi liniștea de griji sau de gânduri; a se frământa; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti
părpălésc (vest), pîrpălésc și (maĭ des) pîrpolésc (est) v. tr. (vsl. sîrb. pripaliti, a aprinde; rus. pri-paliti și pri-palĭetĭ, a pîrpoli, a arde pe deasupra, de unde și pălesc 1. P. pîrpolesc, cp. și cu ngr. pyrpoló, incendiez). Frig puțin orĭ încet orĭ numaĭ pe deasupra (fam. și „frig de-a binele”): a pîrpoli un puĭ. V. refl. Puĭu s’a pîrpolit. Mă încălzesc puțin: baba se pîrpolea la soare, la sobă.
perpelésc, V. părpălesc.
pîrpălésc, V. părpălesc.
PERPELI vb. 1. a se foi, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.) 2. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.)
PÎRPĂLI vb. (reg.) a (se) cîrcăli. (A ~ un aliment.)
pîrpăli vb. v. PÎRLI.

Pârpăli dex online | sinonim

Pârpăli definitie

Intrare: pârpăli
pârpăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
perpeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a