pârnaie definitie

10 definiții pentru pârnaie

PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.
PÎRNÁIE, pîrnăi, s. f. (Regional) 1. Oală mare de pămînt, pentru gătit sau pentru păstrat alimente. Așa e omul: un ciocan, încă unul și-al treilea, pînă ajungi la tinichea torni, parcă torni într-o pîrnaie. DELAVRANCEA, S, 6. Că-i bună Carnea de oaie, Mămăliga Din pîrnaie. TEODORESCU, P. P. 510. ♦ Conținutul unei asemenea oale. Midas-împărat bău o pîrnaie de sînge de taur și atît îi fu de ajuns ca să nu mai fie între cei vii. ISPIRESCU, U. 113. 2. închisoare, temniță. – Pl. și: pîrnaie (I. BOTEZ, ȘC. 7).
pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)
pârnáie s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnăii; pl. pârnăi
PÂRNÁIE s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.
pârnaie f. 1. oală mare cu două torți: bău o pârnaie de sânge de taur ISP.; 2. varietate de struguri cu gât. [Origină necunoscută].
pîrnáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu sîrb. parni, de abur, și cu ung. pernye, spuză, cenușă care vine d. pára, abur, vsl. para, abur. V. pîrlăŭ și sperlă). Munt. Mold. sud. Oală foarte mare de făcut mîncare. Fig. Iron. Arest, închisoare: l-a turnat la pîrnaĭe. Dobr. Doniță de muls vaca.
pîrnaie s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.

pârnaie dex

Intrare: pârnaie
pârnaie substantiv feminin