pârlitură definitie

13 definiții pentru pârlitură

PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.
PÎRLITÚRĂ, pîrlituri, s. f. 1. Pîrleală (1). Valurile de iarbă... ofilite sub pîrlitura soarelui. ODOBESCU, S. III 15. Expr.(Învechit) A da (pe cineva) pe (sau prin) pîrlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte. Am slujit la hătmănie și m-a scos, fiindcă am dat pe pîrlitură o mulțime de hoți ce se încuibaseră în acea dregătorie. FILIMON, la TDRG; b) a ironiza, a lua în rîs. Este oare vreo idee pe care spiritul glumeț al francezului să n-o fi dat – cum am zice noi – pe pîrlitură? ODOBESCU, S. III 97. 2. (Concretizat) Loc pîrlit de foc. Arzînd crîngul, se întinde focul și prin arături Și se întoarseră veseli, trecînd tot prin pîrlituri. PANN, P. V. II 63.
pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri
pârlitúră s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri
PÂRLITÚRĂ s. 1. pârleală. (Arsura superficială numită ~.) 2. arsură, jariște, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numește ~.)
PÂRLITÚRĂ s. v. foc, incendiu, pârjol.
PÂRLITÚRĂ ~i f. 1) Loc pârlit (în special, de foc). 2) reg. Porțiune de pădure cu copaci arși. /a (se) pârli + suf. ~tură
pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură.
pârlitură f. 1. arsură: sub pârlitura soarelui OD.; a da prin pârlitură, a necăji rău pe cineva; 2. loc cu copaci pârliți de soare.
pîrlitúră f., pl. ĭ. Parte saŭ loc pîrlit de foc orĭ de soare: pîrlitură pin pădure, pe fața unuĭ om. Pelagră. Fig. Păcăleală: spiritu glumeț dă ideile pe pîrlitură (Od.).
pîrlitu s. v. FOC. INCENDIU. PÎRJOL.
PÎRLITU s. 1. pîrleală. (Arsura superficială numită ~.) 2. arsură, jariște, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pîrjol, (reg.) pîrjolitură, pîrleală. (Locul ars în pădure se numește ~.)

pârlitură dex

Intrare: pârlitură
pârlitură substantiv feminin