pârli definitie

2 intrări

17 definiții pentru pârli

PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.
PÎRLÍ, pîrlesc, vb. IV. Tranz. 1. A arde ceva la suprafață cu ajutorul flăcării (mai rar al jăraticului) sau cu ajutorul unui corp de metal foarte încins. V. pîrjoli. A pîrli rufele la călcat. ▭ Cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. Eschil însoți uriașele sale trilogii tragice cu cîte o dramă satirică, unde înfățișa sau pe Prometeu, aducînd într-o trestie focul cerului de care își pîrleau degetele satirii, sau pe Circea prefăcînd în rîmători pe nenorociții tovarăși ai lui Odiseu. ODOBESCU, S. I 34. Te-am minat apoi, pe loc, Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. Nu te juca cu focul, că te pîrlește (= nu căuta primejdia). ◊ Refl. Unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pîrlit nițel și d-aia miroase greu. ISPIRESCU, L. 384. Cumătră, mă pîrlesc, ard, mor, nu mă lăsa! CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. (Rar) A o pîrli la (sau de) fugă = a o rupe la fugă, a o tunde la fugă; a o lua la sănătoasa. Noi, atunci, am pîrlit-o la fugă. Iar el, zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, O. A. 54. 2. (Subiectul este soarele) A înnegri, a bronza. Eram pîrlit de soare ca un harap. SADOVEANU, O. VIII 27. Desculț și cu pieptul gol, pîrlit de soarele primăverii, era un diavol ca oricare altul din sat. C. PETRESCU, R. DR. 14. În Iași, oamenii nu se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm pînă la prînzișor. Soarele nu-i pîrlește. NEGRUZZI, S. I 297. 3. (Cu privire la vegetație, p. ext. la pămînt) A ofili, a veșteji, a usca. Copacul voiește Să tot odrăslească, (Să înfrunzească), Dar nu contenește Bruma să-l pîrleaccă. PANN, P. V. II 42. ◊ Refl. Vremea vremuiește, floarea se pîrlește. Așa-i lumea, bat-o s-o bată! ALECSANDRI, T. I 339. Pe unde umblă urîtul, Se pîrlește pămîntul; Pe unde umblă dragostea, înverzește pajiștea. BIBICESCU, P. P. 197. 4. Fig. A păcăli, a înșela. V. arde (III 1). Vivat spanchia de Bîrzoaiel... Lumea-ntreagă să pîrlească. ALECSANDRI, Î. 76. ◊ Refl. Calul le răspunse: o! o! cine se pripește se pîrlește. ISPIRESCU, L. 195.
pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă
pârlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârleáscă
PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.
PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
pârlí (pârlésc, pârlít), vb.1. A pârjoli, a arde ușor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înșela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, și pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s. m. (escroc, șarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greșit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s. f. (Mold., pungășie); pîrlea, s. m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu același sens, cr. u porlu zemlju „în țara pîrjolului = nu se știe unde”; Pîrlea-Vodă, s. m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iași); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s. f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încrețită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încrețește cînd începe să fie arsă.
A PÂRLÍ ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ◊ A o ~ (sau păți) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<bulg. părlja, sb. prljiti
A SE PÂRLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se arde ușor la suprafață. 2) (despre persoane și despre corpul lor) A deveni negru (sub acțiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-și pierde puțin seva (de căldură, de frig); a se usca puțin. 4) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se arde; a se frige. ◊ Cine se pripește, se ~ește cine se grăbește, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti
pârlì v. 1. a arde puțintel: soarele a pârlit iarba; 2. a da prin foc: când tăia porcul și-l pârlia CR.; 3. a porni iute: noi atunci am pârlit-o la fugă CR.; 4. fam. a înșela: m’a pârlit; 5. fam. a fura. [Serb. PERLITI].
pîrlésc v. tr. (bg. pŭrlĭy, sîrb. prijiti, o-prijiti, a pîrli, d. para, abur; ceh. prliti. V. pîrlăŭ, pîrnaĭe, pară). Ard puțin pe deasupra: A pîrli un porc, exploziunea ĭ-a pîrlit mustățile și sprincenele fără să-l rănească. Întunec la coloare din cauza prea mariĭ căldurĭ: soarele pîrlește pelea. Fig. Fam. Înșel, escrochez: m’a pîrlit c’un franc. Jăfuĭesc, prad: demagogiĭ aŭ pîrlit bugetu. A o pîrli la fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. V. refl. Mă ard puțin pe deasupra. Mă înegresc de arșița soareluĭ. Fig. Mă înșel și sufer o pagubă din cauza asta, mă frig: m’am pîrlit cu casa asta, cu zece francĭ.
pîrli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
PÎRLI vb. 1. (pop.) a pîrpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pîrjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) prăji, (inv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)
pârlí, pârlesc, vb. tranz., refl. – A (se) arde, a (se) pârjoli. – Din scr. prljiti, bg. parlja (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
PÎRLI vb. 1. Pîrle b. (Sd XXII); -a (16 B II 259). 2. Părlaci (16 B III 321). 3. Pîrlitul boier, 1478 (Flor 230). 4. Pîrligras (Buzău).
pârli, pârlesc I. v. t. 1. a păcăli, a înșela 2. (intl.) a bate 3. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat 2. a participa la un act sexual

pârli dex

Intrare: pârli
pârli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: Pârli
Pârli