pârleală definitie

14 definiții pentru pârleală

PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.
PÎRLEÁLĂ, pîrleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pîrli; arsură ușoară, superficială; pîrlitură. îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, E. 214. Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. 2. Fig. (Familiar) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. Spune-mi dacă s-au stins bine paiele mucede, ca să știu cînd pot veni fără primejdie de vreo pîrleală. CARAGIALE, O. VII 386. ◊ Expr. (Familiar) A-și scoate pîrleala = a-și găsi o compensație; a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). 3. (Neobișnuit) Fum (provenit din arderea unor ierburi). Se afumau cu pîrleală de săbiuță. ODOBESCU, S. II 294.
pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli
pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli
PÂRLEÁLĂ s. pârlitură. (Arsura superficială numită ~.)
PÂRLEÁLĂ s. v. arsură, jariște, pagubă, pelagră, pierdere, pârlitură.
PÂRLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 2) Arsură ușoară. 3) Pagubă suferită de cineva (din propria sa vină). ◊ A-și scoate ~eala a) a-și compensa o pagubă; b) a se răzbuna. /a pârli + suf. ~eală
pârleală f. fam. înșelătorie.
*pelágră f., pl. e (d. lat. pellis, pele, și -agră din chiragră, podagră, după care a fost imitat). O boală foarte gravă care se manifestă pin simptome pe pele (din care cauză poporu o și numește buzăreț, jupuĭală și pîrleală) și care provine din nutriment prost, maĭ ales din popușoĭ aprins orĭ nu destul de copt, în care se dezvoltă un microb orĭ un mucegaĭ care nu se nimicește pin ferbere. E foarte răspîndită în Italia, Spania, Francia, Bulgaria, dar nicăirĭ ca în România, și-l duce pe bolnav la dorința de a se spînzura. Pin nutriment bun, se vindecă.
pîrleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a pîrli. Fig. Fam. Înșelătorie, pagubă: să-mĭ scot pîrleala! Pelagră (din cauza aspectuluĭ peliĭ).
PÎRLEA s. pîrlitură. (Arsura superficială numită ~.)
pîrlea s. v. ARSURĂ. JARIȘTE. PAGUBĂ. PELAGRĂ. PIERDERE. PÎRLITURĂ.
a-și scoate pârleala expr. a-și găsi o compensație, a se despăgubi (pentru o pagub materială, pentru un efort).

pârleală dex

Intrare: pârleală
pârleală substantiv feminin