pârjoli definitie

13 definiții pentru pârjoli

PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.
PÎRJOLÍ, pîrjolesc, vb. IV. Tranz. 1. A da foc, a aprinde, a incendia; a distruge, a pustii prin foc. Pîrjoleau o țară întreagă. SADOVEANU, O. I 535. Ștefan-vodă, după ce slăbise caii turcilor, pîrjolind iarba înaintea lor peste tot locul prin care trebuiau să treacă, i-a tras la strîmtoare. BĂLCESCU, O. I 127. Fig. Domnia ți-or pîrjoli, Palaturi ți-or pustii, Praf și pulbere c-or fi. TEODORESCU, P. P. 105. 2. A arde. [Cămașa] atît se lipise, încît se făcu una cu pielea lui și-l pîrjolea de părea că este pus pe jeratec. ISPIRESCU, U. 77. Fata-i hazulie și m-a fărmăcat – Dacă-i vrea să mă asculți, eu te sfătuiesc să n-o iei pe asta. Și focu-i hazuliu, dar tare rău te pîrjolește cîteodată. CREANGĂ, P. 164. ◊ Intranz. Soarele de primăvară pîrjolise cu putere, iar sub streșina codrului căldura prindea a se potoli. SADOVEANU, N. P. 22. ♦ (Cu piívire la un aliment) A expune timp îndelungat acțiunii focului; a arde (în cuptor). Cînd eram la maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Ș-o coceam ș-o pîrjoleam, Tot mai grasă mă făceam. SEVASTOS, C. 27. ♦ Fig. A pricinui o pagubă, o pierdere mare cuiva; a da foc (III 1). Ai pîrjolit mai dăunăzi la cărți pe sărdarul Cuculeț. ALECSANDRI, T. I 138.
pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă
pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârjoleáscă
PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.
PÂRJOLÍ vb. v. pârli.
pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).
A PÂRJOLÍ ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<ung. pörzsölni
pârjolì v. 1. a arde tare; 2. fig. a jefui cumplit; 3. fam. a înșela: ai pârjolit la cărți pe sărdarul AL. [Derivat din pârjoală: lit. a frige carne pe cărbuni].
pîrjolésc v. tr. (ung. porzsolni, a prăji, perzselni, perselni, a pîrli). Ard și jăfuĭesc, devastez: Tătariĭ aŭ pîrjolit țara. Fur tot: a pîrjoli bugetu.
pîrjoli vb. v. PÎRLI.
PÎRJOLI vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a arde, a dogori, a frige, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.)

pârjoli dex

Intrare: pârjoli
pârjoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a