pârjol definitie

2 intrări

14 definiții pentru pârjol

PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).
PÂRJÓL, pârjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).
PÎRJÓL, pîrjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute (mai ales în vreme de secetă); incendiu violent și mistuitor. V. pojar. S-a oprit... la un anume zid de bisericuță, năruită și pustie, după pîrjolul de anul trecut. C. PETRESCU, R. 48. Uneori cerul se încinge, pe alocurea, în depărtare, de o vîlvoare roșatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20. Flăcările acestui pîrjol ce prefăcu în cenușă tot orașul. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Expr. A face pîrjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd. Pe unde treceau, pîrjol făceau. CREANGĂ, P. 246. Ei lasă jos, pe coastă, să pască harmăsarii Și stau privind în vale cum fac pîrjol tătarii. ALECSANDRI, P. III 289. A da pîrjol = a da foc, a distruge, a nimici (prin foc); a incendia. Zise nepotului său să dea pîrjol unei păduri ce era p-acolo, p-aproape. ISPIRESCU, U. 35. Cum o văd că în crîng intră, îl iau împrejur ocol, Și, apucîndu-se-ndată, pun foc și îi dau pîrjol. PANN, P. V. II 63. A plînge cu foc și pîrjol = a plînge cu desperare, a plînge în hohote. Și unde începu a plînge cu foc și pîrjol, de ți se rupea inima de mila ei. ISPIRESCU, L. 342. A Se face foc și pîrjol = a se înfuria, a-și ieși din fire, a se supăra foc, a se face foc și pară. 2. Fig. Prăpăd, pustiire, urgie. După cum s-au furișat ei [moții] cît mai adînc, cît mai între stînci, se poate bănui ce mare era pîrjolul care îi împingea din urmă. BOGZA, Ț. 13. Și se întinde vertiginos mai departe pîrjolul. Te asigur că în trei-patru zile va fi la Severin. REBREANU, R. II 75. Bate pe roibul, dă zor... pîrjolul se apropie. DELAVRANCEA, S. 196. ◊ Expr. Pîrjol și foc = nenorocire mare; dezastru: De-o-nvinge Vogoride, atunci pîrjol și foc. MACEDONSKI, O. II 189.
pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri
pârjól s. n., pl. pârjóluri
PÂRJÓL s. 1. v. incendiu. 2. v. vâlvătaie. 3. v. caniculă.
PÂRJÓL s. v. arsură, calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, jariște, năpastă, nenorocire, pacoste, pârlitură, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
PÂRJÓL ~uri n. 1) Foc mare și puternic; incendiu violent și mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; flagel; calamitate; prăpăd. 3) pop. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță. /v. a pârjoli
pârjol n. 1. foc mare, incendiu: începu a plânge cu foc și cu pârjol; 2. fig. dezastru, jaf cumplit: stau privind în vale cum fac pârjol Tătarii AL. [Tras din pârjoli]. ║ adv. nevoie mare (cf. foc): e rea pârjol!
pîrjól n., pl. urĭ (d. pîrjolesc). Mare incendiere și devastare: Tătariĭ făceaŭ pîrjol. Mare jaf. Adv. Pîrjol de beată, foarte beată.
pîrjol s. v. ARSURĂ. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. JARIȘTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PÎRLITURĂ. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.
PÎRJOL s. 1. foc, incendiu, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.) 2. flăcăraie, pară, pălălaie, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (Un imens ~ de la incendiu.) 3. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
PÂRJOL, com. în jud. Bacău, situată în depr. Tazlău-Cașin, pe râul Tazlău; 6.965 loc. (2003). Expl. de petrol. Centru de ceramică populară (Băhnășeni) și de prelucr. artistică a lemnului (Pustiana). Bisericile Sfinții Voievozi (1822-1825, renovată în 1919) și Schimbarea la Față (1858-1861), în satele Băhnășeni și Câmpeni.
PÎRJOL subst. 1. – A., munt. (Sd XI 264). 2. Pîrjol/ea; -ești s.; -escu.

pârjol dex

Intrare: pârjol
pârjol substantiv neutru
Intrare: Pârjol
Pârjol