Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru pârgui

PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.
PÎRGUÍ, pîrguiesc, vb. IV. Refl. (Despre fructe și cereale) A începe să se coacă, a da în copt, a da în pîrgă, a se rumeni. înflori-vor flori și se vor pîrgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU, N. P. 232. Venise acum vremea cînd pepenii se pîrguiau prin bostane. BOTEZ, ȘC. 139. ◊ Tranz. Fig. în partea răsăritului, cerul își pirguise bolta cu o paloare galbenă, roș- aurie. MIHALE, O. 143.
!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă
pârguí vb., ind. prez. 3 sg. pârguiéște, imperf. 3 sg. pârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârguiáscă
PÂRGUÍ vb. (reg.) a se pârgăi, a se pârgălui, a se pârgăvi. (Fructele s-au ~.)
A SE PÂRGUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre fructe, legume, cereale) A începe să se coacă; a da în pârgă. /pârgă + suf. ~ui
pârguì v. a da în pârg sau coacere, vorbind de fructe.
pîrguĭésc v. tr. (d. pîrgă. V. prăjesc). Coc aproape de tot, vorbind de fructe: soarele a pîrguit merele. V. refl. Merele s’aŭ pîrguit. V. cĭulesc.
PÎRGUI vb. (reg.) a se pîrgăi, a se pîrgălui, a se pîrgăvi. (Fructele s-au ~.)

Pârgui dex online | sinonim

Pârgui definitie

Intrare: pârgui
pârgui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a