pârgar definitie

12 definiții pentru pârgar

PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a țărilor românești) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
PÎRGÁR, pîrgari, s. m. 1. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Fiecare dintre cei doisprezece membri ai sfatului administrativ al orașului. Orașele ce dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 114. 2. (Regional) Om ușuratic, care se poartă rău, care nu-și ține cuvîntul. Măi pîrgarule, nici de dracu nu ești bun. ȘEZ. XIX 60. 3. (Regional) Paznic, păzitor (de pădure, de vînat, de vie).
pârgár s. m., pl. pârgári
pârgár s. m., pl. pârgári
PÂRGÁR s. v. concetățean, orășean, pândar, târgoveț.
pîrgár (pârgári), s. m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătășel. – Var. bulgar. Germ. Bürger (< burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). Sec. XV, înv.
PÂRGÁR ~i m. (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Membru al sfatului unui oraș sau al unui târg. /<ung. polgár
pârgár, pârgári, s.m. (înv. și reg.) 1. concetățean; orășean, târgoveț. 2. membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg; bătrân, jurat. 3. vătășel la primărie. 4. om ușuratic, neserios. 5. flăcău care organizează programul tinerilor în sărbătorile de iarnă. 6. pândar. 7. (înv.) muncitor la ocnele de sare.
pârgar m. od. consilier comunal; pl. bătrânii orașului: în orașele din Mold. erau câte 6 sau 12 pârgari sub un șoltuz, acest din urmă numit în Munt. județ. [Vechiu-sas. PÜRGER (= germ. BÜRGER), ung. POLGÁR: instituțiunea și numele de origină săsească, venită prin mijlocirea Ungurilor (cf. părcălab)].
pîrgár m. (ung. polgár, d. sas. purger, germ. bürger, cetățean, d. burg, cetate. V. pîrcălab). Vechĭ. Consilier comunal. (În Mold. eraŭ cîte 6 orĭ 12 și aveaŭ în capu lor un șoltuz). Pl. Bătrîniĭ orașuluĭ.
pîrgar s. v. CONCETĂȚEAN. ORĂȘEAN. PÎNDAR. TÎRGOVEȚ.

pârgar dex

Intrare: pârgar
pârgar substantiv masculin