pârdalnicul definitie

14 definiții pentru pârdalnicul

PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.
PÎRDÁLNIC, -Ă, pîrdalnici, -e, adj. (Adesea glumeț, cu nuanță afectivă) Afurisit, blestemat. Inimă pîrdalnică. ◊ (Mai ales substantivat) Așa-i pîrdalnica asta de dragoste! GANE, N. I 93. Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lin și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pîrdalnica de inimă! CREANGĂ, A. 119. Rămîi la mine și ajută-mă ca să mă dezbăr de pîrdalnicul meu de nărav. ODOBESCU, S. III 45. ♦ (Eufemistic, substantivat, articulat) Dracul, diavolul. Ce pîrdalnicu! Vrei să trăiești o sută de ani? NEGRUZZI, S. I 90. Cum să rămîi eu cu dînsul, bătu-l-ar pîrdalnicu de loază îmbăierată? GORJAN, H. IV 176. ◊ Expr. Lasă-l pîrdalnicului (sau la pîrdalnicul) = lasă-l încolo, în pace. Ia lasă-mă la pîrdalnicul, stăpîne, că-i spăria oamenii cu vorbele d-tale! CREANGĂ, P. 154. Variantă: purdálnic, -ă (DELAVRANCEA, S. 227) adj.
pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice
pârdálnic adj. m., pl. pârdálnici; f. sg. pârdálnică, pl. pârdálnice
PÂRDÁLNIC adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
PÂRDÁLNICUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
pîrdálnic (pârdálnică), adj.1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (S. m.) Diavol. – Var. purdalnic. Sl. prodalĭnikŭ „vînzător”, dar probabil cu sensul existent deja în sl. de „trădător”, cf. sb. prodati „a vinde” și „a trăda”. Relația cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel „pîrț” (Cihac, II, 246) sau cu pradă „jaf” (Tiktin; Candrea) nu e sigură.
PÂRDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (mai ales despre copii) Care face năzbâtii; năzbâtios. /Orig. nec.
pârdalnic a. și m. 1. necuratul: bat’o pârdalnicul! lasă-mă la pârdalnicul CR.; 2. pustiu, afurisit: pârdalnicele bătrânețe mi-au secat toată vârtutea ISP. [Metateză din prădalnic: demonul conceput ca un răpitor de suflete].
pîrdálnic, -ă adj. (met. din prădalnic, [ca desfrînat d. desfrîna]). Răpitor, epitet dĭavoluluĭ: s’a dus la pîrdalnicu. Interj. Nu știŭ unde pîrdalnicu s’a dus. Adj. Afurisit, blăstămat (maĭ mult în glumă): pîrdalnica de dragoste. S. f. Pîrdalnica, dragostea, amoru. – Și purdalnic (Munt. vest).
pîrdalnic adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.
pîrdalnicul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.
pârdalnic, -ă pârdalnici, -e adj. afurisit, blestemat

pârdalnicul dex

Intrare: pârdalnic
pârdalnic adjectiv
Intrare: pârdalnicul
pârdalnicul