pârț definitie

2 intrări

14 definiții pentru pârț

PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.
PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.
pârț1 (pop.) interj.
pârț2 (pop.) s. n., pl. pấrțuri
pârț interj.
pârț s. n., pl. pârțuri
PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.
pîrț interj.1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).
PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.
pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.
PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.
PÎRȚ subst. onomatopeic. 1. Pîrțul, munt., 1572 (Glos); Părțul, Ioniță, mold. (Sd VII 220). 2. Pîrț/ea, Pătru moșul satului Pîrț/ești (16 A II 81); -ești s. (Glos); -ani, -ana s, f.; Pîrțea = Părța (Glos); Pîrța și Perța, -ard. (Viciu 16). 4. Pirțea, Oprea (17 B III 486). 5. Părțăilă (16 A II 129). 6. Purțul, N. (RI XII 113) și – C. (RI XIII).
hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!
pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)

pârț dex

Intrare: pârț
pârț interjecție substantiv neutru
Intrare: Pârț
Pârț