pârș definitie

15 definiții pentru pârș

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula). ◊ Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.
PÂȘ3 s. m. v. pârș.
PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula). ◊ Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.
PÂȘ3 s. m. v. pârș.
PÎRȘ, pîrșuri, s. n. Animal mamifer rozător, mai mic decît veverița, sur-ruginiu, cu coada stufoasă, care trăiește prin păduri, în copaci, și se hrănește cu alune, semințe de brad, fructe de pădure etc. (Glis glis).[1]
pârș s. m., pl. pârși
pârș s. m., pl. pârși
PÂRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.
pîlș (-și), s. m. – Hîrciog (Myoxus avellanarius). – Var. pîs, pîluci. Sl. plŭchŭ (Tiktin; Byck-Graur 27).
PÂRȘ ~i m. Mamifer rozător de talie mică, cu ochi mari și cu coadă lungă, stufoasă, având blană deasă și moale. /<sl. pluchu
pârș interj. (reg.) strigăt cu care se cheamă sau se alungă măgarul.
pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.
1) pîș m. V. pîlș.
PÎRȘ s. (ZOOL.; Muscardinus avellanarius) (reg.) alunar.
PÎRȘ subst. (animal rozător). 1. Părșu, Coste (17 A V 149). 2. Pîrșe, Dinul (Puc). 3. + -an: Părșan, N. 1755 (Acte Sc); -u (Anuar CMI 1942 p. 145), nu-i indicată rectificarea în Perișanu; Pîrșanji s.; -a t. 4. Părșoiu din Bîrsa (Sd X). 5. Parșinariu fam. (Mar).

pârș dex

Intrare: Pârș
Pârș
Intrare: pârș (s.m.)
pâs 2 s.m. substantiv masculin
pâluci substantiv masculin
pâș 1 s. m. substantiv masculin
pâlș substantiv masculin
pârș substantiv masculin
Intrare: pârș (interj.)
pârș interj.