pârâtură definitie

8 definiții pentru pârâtură

PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.
pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri
pârâtúră s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri
PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
PÂRÂTÚRĂ ~i f. înv. v. PÂRĂ. /a pârî + suf. ~tură
pîrîtúră f., pl. ĭ. Acuzațiune, cap de acuzațiune.
pîrîtu s. v. ACUZARE. ACUZAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.

pârâtură dex

Intrare: pârâtură
pârâtură substantiv feminin