pârâș definitie

12 definiții pentru pârâș

PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Cel care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.
PÎRÎ́Ș, pîrîși, s. m. (Popularși arhaizant) împricinat; (în special) cel care pîrăște, reclamant. A poruncit neguțătorului... să răscumpere ochiul cu două sute de galbeni: o sută de galbeni pîrîșului și o sută pîrcălăbiei. SADOVEANU, D. P. 156.
pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși
pârâș s. m., pl. pârâși
PÂRÂȘ s. v. reclamant.
PÂRÂȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.
pârîș m. pârîtor.
pîrî́ș și (vechĭ) pîríș m. (d. pîră). Rar. Acela care pîrăște, reclamant. (În Ps. S. oblicitor).
pîrîș s. v. RECLAMANT.
pîrîș s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.
pârấș, pârâși, s.m. – (pop.) Cel care pârăște; reclamagiu: „Surorile-s martorii, / Mă-ta-i pârâșu’ lejii” (Bilțiu, 2006: 166). – Din pârî (< sl. pirěti) + suf. -îș (Scriban, DEX, MDA).

pârâș dex

Intrare: pârâș
pârâș substantiv masculin