pânzar definitie

10 definiții pentru pânzar

PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.
PÎNZÁR, pînzari, s. m. (Învechit) Țesător sau negustor de pînzeturi. Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. (Cu pronunțare regională) Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitorul de țesut. DONICI, la TDRG.
pânzár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzári
pânzár2 (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre
pânzár (persoană) s. m., pl. pânzári
pânzár (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre
PÂNZÁR ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în producerea pânzei. 2) înv. Negustor de pânză. /pânză + suf. ~ar
pânzar m. fabricant sau negustor de pânzeturi.
pînzár m. Fabricant orĭ vînzător de pînză. S. n., pl. e. Vechĭ. Corabie moldovenească cu pînze (V. caíc).

pânzar dex

Intrare: pânzar (persoană; -i)
pânzar persoană; -i substantiv masculin
Intrare: pânzar (sul, corabie; -e)
pânzar sul, corabie; -e substantiv neutru