pânzătură definitie

14 definiții pentru pânzătură

PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.
PÎNZĂTÚRĂ, pînzături, s. f. Pînză sau bucată de pînză; ștergar, șervet. Îi puse în traistă un codru de pîine de mălai, niște brânză și ceapă, toate învelite într-o pînzătură curată. REBREANU, I. 46. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pînzătură. COȘBUC, P. I 103. Au întins hoștinile... pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Broboadă, basma, maramă cu care se îmbrobodesc femeile (măritate) la țară. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 413. ♦ (Învechit) Draperie. Intră încet, ridicînd una din pînzăturile negre, NEGRUZZI, S. III 376. – Variantă: pînzetúră (MURNU, O. 87) s. f.
pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri
pânzătúră s. f., g.-d. art. pânzătúrii; (bucăți, obiecte) pl. pânzătúri
PÂNZĂTÚRĂ s. v. broboadă, catrință, față de masă, fotă, maramă, năframă, pânză, pânzet.
pânzătúră, pânzătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză.
pânzătură f. bucată de pânză.
mîneștérgură f., pl. ĭ (mînă și ștergură). Trans. Mold. Bas. Herson. Ștergar (prosop orĭ șervet). Tulpan, casîncă. – În Bucov. mîniștergură și pînzătură. La Beld. 501: mineștergurĭ, lăvicere, țolurĭ.
pînzătúră, V. pînzet.
pînzét n., pl. urĭ (d. pînză). Mare cantitate de pînză. Pînzeturĭ, felurĭ de pînză. Rufe, haĭne, de pînză. – În est și nord pînzătură (din pînzéturĭ, accentuat greșit -úrĭ, din care apoĭ s’a scos un sing. pînzătúră), bucată de pînză, față de masă, năframă, broboadă. V. mîneștergură.
pînzătu s. v. BROBOADĂ. CATRINȚĂ. FAȚĂ DE MASĂ. FOTĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. PÎNZĂ. PÎNZET.
pânzătúră, pânzături, s.f. – (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).
pânzătúră, -i, s.f. – Batic, basma, năframă; șârincă. – Din pânză + -tură.

pânzătură dex

Intrare: pânzătură
pânzătură substantiv feminin