pântecuț definitie

7 definiții pentru pântecuț

PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.
PÂNTECÚȚ, pântecuțe, s. n. Pântecel. – Pântec + suf. -uț.
PÎNTECÚȚ, pîntecuțe, s. n. Pîntecel.
pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe
pântecúț s. n., pl. pântecúțe
PÂNTECÚȚ s. v. pântecel.
PÎNTECUȚ s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecel.

pântecuț dex

Intrare: pântecuț
pântecuț substantiv neutru