pântecos definitie

11 definiții pentru pântecos

PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.
PÎNTECÓS, -OÁSĂ, pîntecoși, -oase, adj. 1. Cu pîntecele mare, proeminent; burtos. S-a dus la deal pe iapa luipînte- coasă, călărmdpe deșelate, numai pe-o cergă mițoasă. SADOVEANU, B. 176. Preuții noștri din sat... nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt. CREANGĂ, A. 120. Parcă văz colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. ◊ (Substantivat) S-apropie de mine Un om cu barba albă, un pîntecos bătrîn, La față gras și rumen. NEGRUZZI, S. II 230. 2. (Despre obiecte) Umflat, bombat. Lung îi sună în ureche, Pe cînd el cu grijă scoate Pîntecoasă ploscă veche Din dăsaga de la spate. TOPÎRCEANU, B. 17. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună. EMINESCU, O. I 46. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe picioare pîntecoase pline de vin de Odobești și de Cotnar. NEGRUZZI, S. I 151.
pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse
pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. sg. pântecoásă, pl. pântecoáse
PÂNTECÓS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)
PÂNTECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os
pântecos a. 1. cu pântecele mare; 2. prin analogie, mare de volum: garafă pântecoasă EM. [Lat. PANTICOSUS].
pîntecós, -oásă adj. (lat. panticosus). Care are pîntece mare, burduhănos, burtos, răstos.
PÎNTECOS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)
pântecós, -oásă, pântecoși, -oase, adj. – Cu pântece mare; burtos. – Din pântec + suf. -os (DEX, MDA).

pântecos dex

Intrare: pântecos
pântecos adjectiv