pântecel definitie

7 definiții pentru pântecel

PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.
PÎNTECÉL, pîntecele, s. n. Diminutiv al lui pîntece.
pântecél s. n., pl. pântecéle
pântecél s. n., pl. pântecéle
PÂNTECÉL s. (ANAT.) burtică, burticică, pântecuț.
PÎNTECEL s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecuț.

pântecel dex

Intrare: pântecel
pântecel substantiv neutru