pântecărie definitie

7 definiții pentru pântecărie

PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.
!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile
pântecăríe s. f., art. pântecăría, g.-d. pântecăríi, art. pântecăríei
PÂNTECĂRÍE s. v. dizenterie.
PÂNTECĂRÍE f. reg. Stare patologică constând în eliminarea deasă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a pântecări
pîntecăríe f. (d. pîntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). – Și -ráĭe, pl. ăĭ.
pîntecărie s. v. DIZENTERIE.

pântecărie dex

Intrare: pântecărie
pântecărie substantiv feminin