pângăritor definitie

9 definiții pentru pângăritor

PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
PÎNGĂRITÓR, -OÁRE, pîngăritori, -oare, adj. Care pîngărește; defăimător, profanator. Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăpostește de-orice gînd pîngăritor. MACEDOSNKI, O. I 103.
pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre
pângăritór adj. m., s. m., pl. pângăritóri; f. sg. și pl. pângăritoáre
PÂNGĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)
PÂNGĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pângărește; profanator. Acțiune ~oare. /a pângări + suf. ~tor
pângăritor m. cel ce pângărește.
PÎNGĂRITOR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)

pângăritor dex

Intrare: pângăritor (adj.)
pângăritor adjectiv
Intrare: pângăritor (s.m.)
pângăritor substantiv masculin