pândaș definitie

7 definiții pentru pândaș

PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.
PÎNDÁȘ, pîndași, s. m. Persoană care stă la pîndă pentru a prinde ceva. Cum au zărit-o pîndașii [pe vulpe], au sărit fiecare cu ce avea în mînă și... au omorît-o. SBIERA, P. 166. [Canarul] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strîns. Pîndașul, sosind iute, din tufe l-a și prins. NEGRUZZI, S. II 302.
pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși
pândáș s. m., pl. pândáși
PÂNDÁȘ s. v. pândar.
pîndaș s. v. PÎNDAR.

pândaș dex

Intrare: pândaș
pândaș substantiv masculin