pâlpâitură definitie

7 definiții pentru pâlpâitură

PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.
PÂLPÂITÚRĂ, pâlpâituri, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.
PÎLPÎITÚRĂ, pîlpîituri, s. f. 1. Pîlpîire. Cîteva pîlpîituri luminoase scapără pe cer. BART, S. M. 16. 2. Pîlpîit (2). Deodată, cînd nici nu m-așteptam, auzii deasupra capului o pîlpîitură. Ridicai pușca, dar pînă să pun la ochi, pasărea pierise. DUNĂREANU, N. 39.
pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri
pâlpâitúră s. f. (sil. -pâ-i-), g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri
PÂLPÂITÚRĂ s. v. pâlpâit.
PÎLPÎITU s. pîlpîială, pîlpîire, pîlpîit. (~ flăcării unei lumînări.)

pâlpâitură dex

Intrare: pâlpâitură
pâlpâitură substantiv feminin
  • silabisire: -pâ-i-