pâlpâitor definitie

8 definiții pentru pâlpâitor

PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.
PÎLPÎITÓR, -OÁRE, pîlpîitori, -oare, adj. Care pîlpîie; tremurător. Aprinse o luminare de seu. Ieși. Eu rămăsei singur în lumina pîlpîitoare. SADOVEANU, P. 205.
pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre
pâlpâitór adj. m. (sil. -pâ-i-), pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre
PÂLPÂITÓR adj. tremurător. (Flacără ~oare.)
PÂLPÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pâlpâie; tremurător. Flacără ~oare. [Sil. -pâ-i-] /a pâlpâi + suf. ~tor
PÎLPÎITOR adj. tremurător. (Flacără ~.)

pâlpâitor dex

Intrare: pâlpâitor
pâlpâitor adjectiv
  • silabisire: -pâ-i-